Sursa foto: Pixabay.com
Această pandemie a scos la suprafață una dintre cele mai profunde temeri ale noastre, moartea, și odată cu aceasta au devenit vizibile mai multe dintre serviciile pe care casele funerare le propun.
În nefericitul caz al unui deces, membrii familie trebuie să își aducă aminte și să respecte tot felul de obiceiurile străvechi, de ritualurile religioase sau chiar de simplele superstiții, care de care mai ciudate. Asta de parcă moartea unei persoane dragi nu ar fi suficient de dureroasă!
Iată doar câteva dintre superstițiile de înmormântare:
Deschiderea ferestrelor înainte de răcirea trupului, pentru ca sufletul defunctului să poată să plece din casa unde a trecut la cele veșnice și să nu rămână captiv.
Dacă la bază părea o simplă superstiție, în prezent se știe că sufletul chiar există și că are chiar și greutatea.
S-a făcut chiar și un film celebru în acest sens, cu un motto la fel de faimos.
Astfel, în pelicula „21 de grame“ găsim următoarea frază: „Se spune că atunci când murim pierdem în greutate 21 de grame. Greutatea unei monezi, a unei privighetori, a unui baton de ciocolată – şi probabil a sufletului uman.“
Dacă lucrurile stau așa, nu este nimic rău în a respecta vechiul obicei de a ușura călătoria acestei energii spre lumină, nu-i așa?
Ar fi păcat să o ținem captivă din egoism sau ignoranță. Mai ales că bătrânii noștri spuneau că riscăm ca să avem mari neplăceri dacă locuim într-o casă în care a murit cineva și care nu a fost curățată de această energie cu o vibrație aparte.
- În casă nu trebuie să existe niciun lacăt încuiat deoarece se spune că și sufletul decedatului va rămâne încuiat, ceea ce îl va împiedica ca să ajungă la porțile Raiului.
Înainte ca trupul decedatului să fie pus înauntru, sicriul trebuie înconjurat de trei ori cu un recipient care conține tămâie. Conform datinilor populare, acest lucru se face pentru ca spiritele rele ca să fie alungate.
Acest obicei poate fi privit tot ca un mod de a crește vibrația sufletului mortului și a-i ușura înălțarea la Cer.
Și în practicile din alte colțuri ale lumii se practică acest ritual, atât pentru cei decedați, dar chiar și pentru persoanele bolnave. Scopul este acela folosind fumul unor plante să se asigure o graniță peste care energiile de vibrație joasă să nu poată pătrunde, iar cele existente în apropierea imediată a corpului persoanei respective să fie anihilate sau alchimizate în unele superioare, pozitive.
În mâinile persoanei decedate se pun câțiva bani, pe care acesta îi va folosi pentru a plăti vămile.
Marea trecere în altă lume presupune străbaterea unor portaluri. Iar acolo, există niște granițe. Se consideră că energia banilor ar putea ușura pătrunderea dincolo de ele a sufletului defunctului.
Unii credincioși sunt însă de părere ca orice obiect pus în mâna sau în buzunarul mortului va duce mai degrabă la îngreunarea sufletului său (având o altă vibrație, mai grosieră), lungindu-i astfel călătoria spre ținta finală.
Dacă egiptenii antici puneau obiecte din viața terestră în sarcofag, creștinii autentici nu obișnuiesc să pună în sicriul decedatului pieptenele, oglinda sau acul și ața. În unele locuri ele totuși se pun, considerându-se că mortul va avea nevoie de ele pe lumea cealaltă.
În Banat, dacă moare o femeie după care au rămas copii mici este obiceiul a i se pune în sicriu atâtea păpuşi câţi copii au rămas fără mamă, pentru a avea pe lumea cealaltă chipul copiilor săi, ca să-i aibă ca alinare.
Oricine intră în casa persoanei decedate trebuie să spună formula: “Dumnezeu să-l ierte!”.
Cele mai citite articole
Aceste cuvinte reprezintă nu doar o scurta rugăciune creștină, ci și o forma de salut destinată a înlocui un “Bună seara!” sau “Bună ziua!”.
Este firesc ca să se procedeze așa, cu atât mai mult cu cât zilele de veghere ale unui decedat nu sunt deloc bune, ci încărcate de multă suferință pentru rude, prieteni și cunoscuți.
Bocirea mortului.
În unele regiuni din România, mai ales în Oltenia, bocetele semnifică o formă de respect pentru persoana decedată. În trecut, se obișnuia chiar să se angajeze bocitoare profesioniste.
Pe de alta parte, în alte regiuni din țară bocetul este considerat un semn de egoism al celor vii, deoarece plang pentru ei, persoane rămase în viață, în loc a se bucura de faptul ca acel drag ajunge în Rai (reminiscență de pe vremea geto-dacilor care plângeau când se năștea un copil și râdeau când o persoană murea).
Obiceiuri pentru ca mortul să nu devină strigoi (moroi).
O femeie care a decedat nu trebuie îmbrăcată niciodată în culoarea neagră. În caz contrar, aceasta va bântui casa unde a locuit sau a murit. Mai ales dacă moartea ei a fost una violentă.
Mortul va deveni strigoi și în cazul în care o pisică va trece pe sub sicriu. deci felinele nu au ce căuta în camera unde se află un mort.
În trecut, mai ales în zona Olteniei exista și obiceiul ca mortului să i se înfigă un cuțit sau țăruș în inimă pentru ca acesta să nu se transforme in strigoi.
Din această practică provin și poveștile cu vampiri care au făcut și mai fac încă furori în întreg Occidentul.
Nunta mortului.
Dacă cel mort este fecior, atunci aceste se îmbracă în costum de mire. De asemenea, dacă moare o fată necununată, este îmbracată şi ea în mireasă, i despletește părul, i se împodobeşte capul cu o cunună de flori sau cu un voal alb şi i se pune un inel (verighetă) pe deget, căci se consideră că ea este de-acum înainte mireasa lui Hristos.
Vremea la înmormântare.
Când este timpul senin şi însorit la înmormântare se spune din bătrâni că sufletul mortului este liniştit şi împăcat, însă, din contră, când este ploaie, vânt şi frig, sufletul celui înmormântat este trist că pleacă din această lume unde nu și-a încheiat toate socotelile.
După cum se vede, în afară de a se informa despre ce servicii funerare sunt disponibile dacă moare cineva de coronavirus, mai trebuie ca rudele să respecte și tot soiul de obiceiuri (cele de mai sus sunt doar o mică parte dintre ele), pentru a fi în rând cu lumea fi a nu avea mustrări de conștiință mai târziu.
