Dumnezeu este în tot ceea ce ne înconjoară, așa că, atunci când suntem acasă, un loc privat de rugăciune și închinăciune este binevenit pentru orice creștin. Acest colț de intimitate religioasă este recomandat spre folosință tuturor membrilor familiei. De altfel, icoanele care se regăsesc în acest spațiu pot fi chiar ale sfinților ale căror nume sunt purtate de către cei care locuiesc în această casă.
La loc de cinste trebuie să se găsească o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. Tot în acest loc special ar trebuie să ajungă toate icoanele și iconițele achiziționate de creștinii din familie atunci când ajung prin diverse locuri de pelerinaj. Alături de icoane, aici ar trebuie să se găsească și mirul, precum și tămâie și o candelă.
Unde se amplasează iconostasul în casă?
Întotdeauna trebuie să se caute răsăritul, astfel încât creștinul, atunci când își face rugăciunea și se închină să fie cu fața către Dumnezeu. În vremurile de demult, creștinii împodobeau acest loc și la icoane aveau un vas cu flori. În zilele de sărbătoare și duminică, aici se aprindea candela, așa cum se făcea și la Biserică, la săvârșirea Sfintei Liturghii. Astăzi, în puține case se mai găsește un iconostas în adevăratul sens al cuvântului. Acest altar de rugăciune și închinare către Domnul s-a transformat într-un spațiu de dimensiuni mici, în care se găsește doar o icoană. Cum însă, Dumnezeu caută către sufletul omului, ce altă icoană mai de preț decât aceasta este pentru Domnul?
Icoana sfințește casa, iar Dumnezeu o binecuvântează!
Avem nevoie de icoane în viața noastră spre a deschide punți vizuale de legătură cu Domnul. Divinitatea este pretutindeni, dar prezența unor astfel de obiecte de cult întărește legătură dintre sufletul omului și Sfânta Treime. Desigur, ne putem ruga în orice loc, dar așa cum se întâmplă cu rugăciunea din Biserică (acesta are cea mai mare putere pentru că este o rugă colectivă), tot așa se întâmplă și atunci când ne rugăm în fața unei icoane. Fiindcă icoana este o portretizare a Divinității, rugăciunea adresată în mod direct ajunge mai rapid la Dumnezeu.
Pentru creștinii din trecut icoana avea și o valoare familială, dat fiind faptul că se trecea din generație în generație. Nu era doar un obiect religios, ci era și un obiect care făcea partea din zestrea familiei. În acest fel, Dumnezeu era prezent prin intermediul icoanei și ca o legătură între generații, ca o formă de conexiune între trecut și prezent.
